
La sala a j’era pien-a.
Parlé dla poesìa ‘d Tavo Burat, chiel present, a l’é difìcil e miraco ridutiv. L’ùnica a sarìa pijé an man ël lìber – EUR 13, na bala ‘d fum – e lese (“Tolle et lege, tolle et lege”, a l’avrìa dit Sant’Agostin):
Pare e Mare
quat grand,
eut ëpceron…
ij vej a son
milanta
cobia
a cobia
rèja
d’agraf
an gabi
scarbolëtte
Già, përchè “an ti [ti Tavo, ti mi, ti ch’it lese] ‘me ant un tracior sò sangh a cola”.
Ma tante ròbe bele a son disse jér sèira. Sergi Girardin, nòstr vate, a l’ha fàit n’analisi dle soe, butand ansema Ungaretti, Marinetti, latin, fransèis e tante rèis ancreuse ‘d cost poeta che a veul nen esse ciamà poeta.
Giovanni Tesio a l’ha fàit n’esposission precisa e pontual, da crìtich avosà coma ch’a l’é.
Albina, nòsta Albina a l’ha parlà con la grassia e la delicatëssa che tuti a-i arconòsso.
continua a leggere »