[la version italian-a ‘d cost artìcol a l’è ambelessì]
La mia vera passion professional a l’é stàita da sempe lë scrive për àutri. Scrive a l’é n’at belfé për mi, genit, natural. A venta ch’is capisso, però: cola naturalità a ven da l’esercissi costant, da studi e letura e scritura ch’a l’han nen un prinsipi e na fin. A l’é traspirassion, an sostansa; miraco – i l’hai dit miraco – con un mìnim toch d’ispirassion, ma ‘l sudor a ven sensa dùbit al prim pòst.
Bin, i l’hai creà cost sit për dilo an manera “ufissial”, për fé savèj che la mia competensa a l’é a disposission ëd chi ch’a l’ha dij contnù da trasmëtte ma a-i manca ‘l temp o jë strument o an tute le manere a l’ha ‘d priorità diferente.
I libri degli altri a l’é evidentement un prestit da Italo Calvino, e ansema n’omagi a col grand editor ch’a l’é stàit; e, indiretament, a Cesare Pavese e a la finitiva a la teoria ‘d tuti coj për ij quai la paròla scrita a l’é sacra. O, për dila con Calvino midem, ant la rispòsta a Elémire Zolla ch’a-i decantava na sena ‘d tempesta ant un film:
Com it n’ancale a paragoné n’ondà cinematogràfica a cole ‘d Melville?
Con na diferensa, però.
Ël mè travaj as concentra an realtà an sla scritura técnica. Mi i son come col ovrié ‘d na fàbrica d’arme da guèra ‘d col racont ëd Rodari, che për tant ch’a së sforsèjssa ‘d construe dësmore pacìfiche për ël novodin a-j ëmnisìo sempe fòra d’arme: mi i sai mach scrive an manera técnica. Për tant ch’am piasrìa i sai nen scrive literatura, për dì. I sai però dé na forma precisa e eleganta a un concet; i sai descrive, cité, coleghé. i sai artajé, paragoné, anluminé. Se ‘l but a l’é scrive un lìber, mi i sai fé tante ròbe.
Lascia un commento